Totul a inceput demult, dar parca mai ieri, datorita unei colege care cosea un goblen alb-negru cu o balerina.
Sau poate toata dragostea de tricotat si crosetat al bunicii s-a tranferat genetic la mine.
Se spune ca ,,foamea vine mancand". La fel a fost si la mine: azi un goblen, maine altul si tot asa.
Si lumea ma intreaba: cum de ai atata rabdare, tu care esti asa ,,agitata" in viata de zi cu zi?
Raspunsul: ma destinde, imi ofera linistea sufleteasca si imi incanta sufletul si ochii. Ce bucurie imi incanta privirile cand pe panza alba rasare un zambet de fetita sau aripile unui fluture. :)
Tot ca o joaca a aparut si confectionatul de martisoare din goblen si nu o sa uit zambetul finutei mele cand si-a prins in piept ,,vevelita de la nasa".
Dar vorba multa- saracia omului, asa ca sa trecem la treaba.
O sa postez aici realizarile mele si sper sa va placa si voua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu